Povestea celor 40 de mucenici din Sevastia este relatată în multe lucrări teologice și nu numai.
Conform enciclopediei libere Wikipedia se spune că a existat un grup de soldați romani, din Legiunea a XII-a ”Fulminata”, care se traduce prin ”Înarmată cu fulger”, ce au fost martirizați, în anul 320, din cauza credinței creștine, lucru menționat în toate martirologiile tradiționale.
Legendele urbane susțin că cei 40 de bărbați, au fost uciși la marginea orașului Sevastia, din provincia Armenia Inferior, respectiv actualul oraș Siva din Turcia, din ordinul împăratului Licinus (308-324), care, după anul 316, i-a persecutat pe creștinii din regiunile orientale ale imperiului. Cea mai veche relatare despre existența și martiriul lor îi aparține episcopului Vasile al Cesareei Capadociei (370–379) într-o predică liturgică, pe care a rostit-o în ziua praznicului lor.
Prăznuirea celor Patruzeci de Mucenici datează, prin urmare, de dinaintea păstoririi episcopului Vasile, care i-a elogiat la 50-60 de ani de la moartea lor. Legenda biblică mai spune că trei dintre martiri, Chirion, Candid și Domnos, cunoșteau foarte bine Sfânta Scriptură și în ciuda faptului că împărații Constantin cel Mare și Licinius emiseseră în anul 313 un document cunoscut ca fiind ”Edictul de la Milan”, prin care practicarea creștinismului era permisă, dar conflictul izbucnit ulterior între cei doi împărați l-a determinat pe Licinius să inițieze o persecuție anticreștină în provinciile din estul imperiului care se aflau în jurisdicția sa.
Refuzul de a aduce jertfe zeilor romani, le-a adus condamnarea la moarte o cumplită.
Cei patruzeci de soldați creștini au fost îndemnați de Agricolae, prefectul provinciei Armenia Inferioară, să aducă jertfe zeilor romani și au refuzat să intre în templu, mărturisind în mod deschis că sunt creștini. După ce au fost întemnițați timp de 8 zile, bătuți cu pietre și ademeniți cu daruri, ei au fost aduși pe marginea unui lac de la marginea orașului Sevastia, într-o noapte foarte friguroasă, și au fost aruncați dezbrăcați în apa înghețată a lacului pentru a muri de frig. Ba, mai mult, culmea cinismului, persecutorii au pregătit pe mal o baie caldă pentru cei care ar fi declarat că renunță la creștinism.
Unul dintre cei patruzeci de soldați nu a mai putut îndura frigul năprasnic și a acceptat să aducă ofrande zeilor romani, dar a murit imediat după ce a ieșit din lacul înghețat și a intrat în baia caldă. Se spune că unul dintre gardieni, pe nume Aglaius, care veghea martiriul soldaților a văzut deodată o lumină supranaturală care-l copleșea și s-a proclamat creștin. Atunci el s-a dezbrăcat și a intrat în apele lacului, alăturându-se celor treizeci și nouă de oameni rămași. Numărul mucenicilor a rămas astfel 40.
Minuni neașteptate
Se spune că, în aceea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheața s-a topit și 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. În zorii zilei cei patruzeci de soldați au fost scoși vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor și au fost lăsați să agonizeze până ce au murit. Trupurile lor au fost arse și cenușa aruncată în lac. Creștinii au adunat însă rămășițele lor și le-au distribuit în mai multe orașe; în acest fel, venerarea celor patruzeci de martiri s-a răspândit în întreg imperiul și numeroase biserici au fost ridicate în cinstea lor.
Care sunt cei 40 de sfinți
Reprezentanții Bisericii Ortodoxe menționează următoarele nume ale celor Patruzeci de Mucenici:
- Hesychius, Meliton, Heraclius, Smaragdus, Domnus, Eunoicus, Valens, Vivianus, Claudius, Priscus, Theodulus, Euthychius, John, Xantheas, Helianus, Sisinius, Cyrion, Angius, Aetius, Flavius, Acacius, Ecditius, Lysimachus, Alexander, Elias, Candidus, Theophilus, Dometian, Gaius, Gorgonius, Eutyches, Athanasius, Cyril, Sacerdon, Nicholas, Valaerius, Philoctimon, Severian, Chudion și Aglaius.
Potrivit lui Antonio Borrelli, numele lor erau:
- Aetius, Eutychius, Cyrius, Theophilus, Sisinnius, Smaragdus, Candidus, Aggia, Gaius, Cudio, Heraclius, John, Philotemon, Gorgonius, Cirillus, Severianus, Theodulus, Nicallus, Flavius, Xantius, Valerius, Aesychius, Eunoicus, Domitian, Domninus, Helianus, Leontius (Theoctistus), Valens, Acacius, Alexander, Vicratius (Vibianus), Priscus, Sacerdos, Ecdicius, Athanasius, Lisimachus, Claudius, Ile, Melito și Eutychus (Aglaius).
-
Cultul celor Patruzeci de Mucenici este răspândit în întreg estul Europei.
Creștii prăznuiesc sărbătoarea celor 40 de sfinți, în fiecare an, în ziua de 9 martie, când în toate casele, gospodinele pregătesc, din aluat de pâine sau cozonac, ”sfințișori” împletiți, muiați în miere de albine și presărați cu nucă. Bărbații cinstesc în memoria acestora 40 de pahare cu băutură
