Astăzi, peste 70 de țări își celebrează mama cu flori, brunch-uri, versuri siropoase și postări cu majuscule gen „CEA MAI BUNĂ MAMĂ DIN LUME”, inimioare, emoji și ce mai vreți. O explozie globală de sentimente și buchete.
Și România? România dă drumul la grătar și zice solemn:
„La mulți ani, tată! Ia o bere rece.”
Așa e când ai legislație care gândește înaintea curentului. În 2009, Parlamentul României, înțelept și prevăzător, a legiferat atât Ziua Mamei, cât și Ziua Tatălui. Frumos. Corect. Echilibrat. Dar în 2025, norocul nostru balcanic a făcut ca Ziua Tatălui să pice fix pe 11 mai, adică în ziua în care restul planetei își pupă mama.
Și uite cum, în 2025, fix în ziua în care restul globului își celebrează mama, România zice: „Pardon, azi e despre tata.”
Adică, dacă restul lumii ar fi o piesă de teatru despre iubirea maternă, România ar fi băiatul din public care tușește tare și mănâncă semințe.
Dar să nu uităm, și mama a avut ziua ei! Pe 4 mai. Ți-a scăpat? Firesc. Pentru că atunci a fost turul I al alegerilor prezidențiale. Adică, în loc de „Mulțumesc că m-ai crescut, mamă”, mulți români au spus: „Buletinul, vă rog.”
A fost o zi specială, într-adevăr: mame uitate acasă, buchete ratate, iar urna de vot — singura floare livrată garantat. În fine, cu ce-a ieșit. Poate am fi putut face și un combo: vot + panseluță. Dar, ce să zic, atât s-a putut.
Între timp, tata e în prim-plan. Primește aplauze, grătare, mesaje seci și, dacă are noroc, o poză cu el în anii ’90, cu mustață și copilul în cârcă.
Așa suntem noi. Când lumea cântă „Mama” de Il Divo, România dă drumul la „Tatăl meu, cel mai tare din parcare.”
Suntem originali. Suntem pe invers. Suntem România: țara unde, într-o singură lună de mai, mama votează, tata primește mici, iar la toamnă… vedem noi, poate prindem și niște anticipate, să fie democrația completă.
