România, stat membru al Uniunii Europene, se află în prezent în fața unei duble provocări comerciale majore: noile tarife impuse de Statele Unite asupra produselor europene și ofensiva agresivă a companiilor chineze pe piața locală și continentală. Ambele direcții de presiune au potențialul de a afecta grav balanța comercială, competitivitatea industrială și structura pieței interne.
Tarifele SUA: cea mai dură măsură din ultimele decenii
Într-un discurs oficial susținut la Casa Albă, fostul președinte Donald Trump a anunțat impunerea unor tarife vamale fără precedent de la Marea Criză Economică din anii ’30. Măsurile includ un tarif universal de 10% asupra tuturor importurilor în Statele Unite, indiferent de origine, și un tarif suplimentar de 20% aplicabil tuturor produselor provenite din Uniunea Europeană. Alte economii considerate „infractori comerciali majori” — cum sunt China, Japonia, Taiwan și Coreea de Sud — sunt vizate de tarife și mai dure, de până la 34%.poli
Administrația americană susține că Uniunea Europeană impune o povară tarifară combinată de 39% asupra produselor americane. În replică, Washingtonul introduce un tarif de 20%, pe care Trump l-a numit „reciproc și blând”. Conform unui calendar publicat de Casa Albă, tariful de 10% va intra în vigoare la 5 aprilie, iar cel de 20% pentru UE la 9 aprilie.
România, direct vizată ca stat membru al Uniunii Europene
România este inclusă automat în schema tarifară de 20% aplicabilă întregului bloc comunitar. Nu există tratament diferențiat pentru statele membre individuale. Aceasta înseamnă că toate produsele exportate din România în Statele Unite vor fi taxate suplimentar, iar importurile din SUA vor deveni mai scumpe.
În 2024, România a importat din SUA echipamente de navigație în valoare de 138 milioane de dolari, echipamente de telecomunicații și radiodifuziune de 118 milioane de dolari, precum și produse agroalimentare în valoare de 211 milioane de dolari. În plus, România are în derulare un contract strategic de achiziție a 32 de avioane F-35, în valoare de 7,2 miliarde de dolari, contract care poate deveni mai costisitor în contextul tarifelor.
Parteneriatele în domenii strategice — IT, apărare, agricultură, energie — sunt afectate atât de noile costuri, cât și de instabilitatea comercială generată de măsuri unilaterale.
Efectul în lanț al tarifelor: Europa taie, România pierde
Deși exporturile directe ale României către SUA nu sunt dominante, economia românească este profund integrată în lanțurile de producție europene. Companii din Germania, Franța, Italia, Austria și Polonia externalizează în România producția de componente auto, cablaje, piese industriale, software, echipamente electrice și produse agroalimentare.
Dacă exportatorii vest-europeni pierd competitivitate din cauza tarifelor, vor reduce comenzile către furnizorii din România. Efectele vor fi imediate în sectoarele industriale, mai ales în regiunile Timiș, Argeș, Sibiu, Brașov și Dolj, unde activitatea economică este puternic legată de exporturi indirecte. Reducerea comenzilor înseamnă contracte anulate, producție încetinită, posibile concedieri și presiune asupra bugetelor locale.
Ce poate Europa
Potrivit Reuters, Bruxelles-ul intenționează să introducă în această lună tarife compensatorii asupra unor bunuri americane în valoare de până la 26 de miliarde de euro (28,4 miliarde de dolari), ca reacție la taxele impuse de Washington pe importurile de oțel și aluminiu, în vigoare din 12 martie.
Deși tarifele ar putea produce disconfort pentru anumiți exportatori americani, economia SUA, mai puțin dependentă de exporturile către UE decât invers, are o capacitate mai mare de absorbție a șocurilor comerciale.
Mai mult, există riscul ca administrația Trump să perceapă măsura drept o provocare politică și nu ca pe un pas în direcția echilibrării comerțului, ceea ce ar putea declanșa o spirală de noi sancțiuni și măsuri represive. State membre precum România, aflate în prima linie a parteneriatului strategic cu SUA, pot fi prinse într-un conflict economic în care nu au control direct, dar suportă consecințele.
Tarifele compensatorii propuse de UE sunt legitime și simbolic importante, dar din punct de vedere strategic și economic au șanse limitate să producă un efect real asupra politicii comerciale americane.
Ofensiva Chinei: o amenințare în plină expansiune
Pe lângă criza tarifară transatlantică, România este afectată de un nou val de presiune comercială: ofensiva Chinei, care direcționează producția excedentară către Europa. Companiile chineze, în special din sectorul auto și comerț digital, pătrund agresiv pe piața locală cu strategii de dumping, sub prețul pieței și adesea în afara cadrului reglementar european.
Modelul utilizat de platforme precum Temu și Shein este replicat în sectorul auto de giganți precum BYD și Chery. Aceste companii și-au anunțat intrarea oficială în România cu planuri clare de expansiune și cu obiective explicite de a detrona producătorii locali.
E doar un exemplu.
BYD: concurență directă pentru Dacia
BYD, unul dintre cei mai mari producători auto din lume, a anunțat că își propune să devină liderul pieței auto din România până în 2030, detronând Dacia. Compania va deschide în aprilie 2025 primele 20 de showroom-uri în orașe precum București, Iași, Cluj, Brașov, Timișoara, Constanța și Pitești. Rețeaua va fi extinsă la 30 de dealeri până la finalul anului și la 60 în următorii trei ani.
Pentru 2025, BYD estimează vânzarea a 5.000 de vehicule electrice și hibride în România, ceea ce ar propulsa compania în top 10 al vânzărilor auto naționale, depășind cota Daciei pe segmentul electric și plug-in hybrid. Impactul asupra producătorilor autohtoni este direct și sever. Industria auto românească, care exportă 90% din producție și asigură zeci de mii de locuri de muncă, riscă pierderi rapide de piață într-un sector esențial pentru echilibrul economic al țării.
Presiune pe balanța comercială și suveranitatea economică
Intrarea masivă a produselor chineze în România într-un moment în care exporturile devin mai dificile creează o presiune accentuată asupra balanței comerciale. Produsele cu prețuri reduse, uneori sub costul de producție, destabilizează piața internă, afectează producătorii locali și creează o competiție neloială pentru comercianții tradiționali și platformele reglementate.
România riscă să devină o piață de desfacere pentru excedentul de producție chineză, fără protecții reale, în timp ce accesul la piețe-cheie, precum SUA, este îngreunat de noile bariere tarifare. Această combinație poate duce la adâncirea deficitului comercial, slăbirea industriei locale și reducerea competitivității externe.
Ca să nu murim: nevoia unei strategii economice clare
România se află într-o poziție delicată, cu o manevrabilitate limitată în raport cu marile blocuri economice. Cu toate acestea, statul român are la dispoziție unele instrumente diplomatice și economice – restrânse – care ar putea fi utilizate pentru a reduce expunerea.
Este necesar un răspuns coordonat împreună cu Uniunea Europeană, în privința relației comerciale cu SUA, dar și o poziție fermă față de penetrarea comercială agresivă a Chinei. Măsurile necesare includ politici comerciale anti-dumping, controale vamale întărite, susținerea producătorilor locali, stimularea exporturilor în piețe alternative și accelerarea investițiilor în tehnologie și inovație.
Teoretic, toate bune.
Practic, cât la sută din economia reală a României este în mâinile statului român? Avem deja un proiect coerent?
Și dacă, printr-un miracol, avem, putem? Ce putem? Cât putem?
Fiindcă totul se va reduce la bani. Iar primii loviți, și aici, și peste ocean, vor fi cei săraci.
