„Începe prin a face ceea ce este necesar, apoi ceea ce este posibil și dintr-o dată faci imposibilul.”
― Sfântul Francisc din Assisi
În dimineața de Paște, cu doar o zi înainte să plece dintre noi, Papa Francisc a rostit cel mai puternic și mai sincer „Urbi et Orbi” al pontificatului său – un mesaj devenit testament și avertisment.
Fără ocolișuri, fără sloganuri, dar cu o compasiune care tăia până la os, a denunțat războaiele, foamea, marginalizarea, frica și cursa înarmării. Cuvintele lui, rostite cu voce liniștită, au sunat ca o alarmă morală și au avut forța unui gest politic profund: nu din poziție de putere, ci din adevăr și milostivire.
A fost ultimul mesaj al unui papă care a făcut imposibilul – a pus speranța în centrul realității și umanitatea înapoi în centrul lumii.
MESAJ „URBI ET ORBI”
AL SFINȚIEI SALE PAPA FRANCISC
PAȘTE 2025
Piața Sfântul Petru
Duminică, 20 aprilie 2025
Hristos a înviat, aleluia!
Dragi frați și surori, Paște Fericit!
Astăzi, în sfârşit, cântarea „aleluiei” se aude încă o dată în Biserică, trecând din gură în gură, din inimă în inimă, şi aceasta face ca poporul lui Dumnezeu din întreaga lume să verse lacrimi de bucurie.
Din mormântul gol din Ierusalim, auzim o veste bună neașteptată: Isus, care a fost răstignit, „nu este aici, a înviat” (Lc 24,5). Isus nu este în mormânt, el este viu!
Dragostea a triumfat asupra urii, lumina asupra întunericului și adevărul asupra minciunii. Iertarea a triumfat asupra răzbunării. Răul nu a dispărut din istorie; va rămâne până la sfârșit, dar nu mai are putere completă; nu mai are putere asupra celor care acceptă harul acestei zile.
Surori și frați, mai ales cei dintre voi care experimentați durere și întristare, strigătul vostru tăcut a fost auzit și lacrimile voastre au fost numărate; nimic din aceastea nu s-a pierdut! În chinul și moartea lui Isus, Dumnezeu a luat asupra Sa tot răul din această lume și, în mila Sa infinită, l-a învins. El a dezrădăcinat mândria diabolică care otrăvește inima omului și provoacă violență și corupție din toate părțile. Mielul lui Dumnezeu este biruitor! De aceea, astăzi, putem striga cu bucurie: „Hristos, nădejdea mea, a înviat!” (Secvența de Paște).
Învierea lui Isus este, cu adevărat, baza speranței noastre. Căci în lumina acestui eveniment, speranța nu mai este o iluzie. Mulțumită lui Hristos – răstignit și înviat din morți – speranța nu dezamăgește! Spes non confundit! (cf. Rom 5:5). Acea speranță nu este o evaziune, ci o provocare; nu înșeală, ci ne dă putere.
Toți cei care își pun nădejdea în Dumnezeu își pun mâinile slabe în mâna Lui puternică și puternică; s-au lăsat ridicați și au pornit într-o călătorie. Împreună cu Isus înviat, ei devin pelerini ai speranței, martori ai biruinței iubirii și ai puterii dezarmate a Vieții.
Hristos a înviat!
Aceste cuvinte captează întregul sens al existenței noastre, căci nu am fost făcuți pentru moarte, ci pentru viață. Paștele este sărbătoarea vieții! Dumnezeu ne-a creat pentru viață și vrea ca familia umană să învie din nou! În ochii lui, fiecare viață este prețioasă! Viața unui copil în pântecele mamei, precum și viața bătrânilor și a celor bolnavi, care în tot mai multe țări sunt priviți ca oameni care trebuie aruncați.
La ce mare sete de moarte, de ucidere, asistăm în fiecare zi în numeroasele conflicte dezlănțuite în diferite părți ale lumii noastre! Câtă violență vedem, adesea chiar și în cadrul familiilor, îndreptată împotriva femeilor și copiilor! Cât dispreț este aruncat uneori către cei vulnerabili, marginalizați și migranți!
În această zi, aș vrea ca toți să sperăm din nou și să ne reînvie încrederea în ceilalți, inclusiv în cei care sunt diferiți decât noi înșine, sau care vin din țări îndepărtate, aducând obiceiuri, moduri de viață și idei necunoscute! Căci toți suntem copii ai lui Dumnezeu!
Aș vrea să ne reînnoim speranța că pacea este posibilă! De la Sfântul Mormânt, Biserica Învierii, unde în acest an Paștele este sărbătorit de catolici și ortodocși în aceeași zi, lumina păcii să radieze în toată Țara Sfântă și în întreaga lume.
Îmi exprim apropierea față de suferințele creștinilor din Palestina și Israel și față de tot poporul israelian și poporul palestinian. Climatul în creștere al antisemitismului în întreaga lume este îngrijorător. Totuși, în același timp, mă gândesc la oamenii din Gaza și, în special, la comunitatea sa creștină, unde conflictul teribil continuă să provoace moarte și distrugere și să creeze o situație umanitară dramatică și deplorabilă. Fac un apel către părțile în conflict: chemați o încetare a focului, eliberați ostaticii și veniți în ajutorul unui popor înfometat care aspiră la un viitor de pace!
Să ne rugăm pentru comunitățile creștine din Liban și din Siria, care trăiesc în prezent o tranziție delicată în istoria sa. Ei aspiră la stabilitate și la participarea la viața națiunilor lor respective. Îndemn întreaga Biserică să-i țină pe creștinii din iubitul Orient Mijlociu în gândurile și rugăciunile sale.
De asemenea, mă gândesc în special la populația din Yemen, care se confruntă cu una dintre cele mai grave și prelungite crize umanitare din lume din cauza războiului și îi invit pe toți să găsească soluții printr-un dialog constructiv.
Fie ca Hristos Înviat să dea Ucrainei, devastată de război, darul său de Paște al păcii și să încurajeze toate părțile implicate să continue eforturile menite să obțină o pace dreaptă și durabilă.
În această zi festivă, să ne amintim de Caucazul de Sud și să ne rugăm ca un acord de pace final între Armenia și Azerbaidjan să fie semnat și implementat în curând și să conducă la reconcilierea mult așteptată în regiune.
Fie ca lumina Paștelui să inspire eforturile de promovare a armoniei în Balcanii de Vest și să susțină liderii politici în eforturile lor de a atenua tensiunile și crizele și, împreună cu țările lor partenere din regiune, să respingă acțiunile periculoase și destabilizatoare.
Fie ca Hristos cel înviat, speranța noastră, să acorde pace și mângâiere popoarelor africane care sunt victime ale violenței și conflictelor, în special în Republica Democrată Congo, în Sudan și Sudanul de Sud. Fie ca el să-i susțină pe cei care suferă de tensiunile din Sahel, Cornul Africii și regiunea Marilor Lacuri, precum și pe acei creștini care în multe locuri nu pot să-și mărturisească liber credința.
Nu poate exista pace fără libertatea religiei, libertatea gândirii, libertatea de exprimare și respectul pentru opiniile celorlalți.
Nici pacea nu este posibilă fără dezarmare adevărată! Cerința ca fiecare popor să-și asigure propria apărare nu trebuie să se transforme într-o cursă către reînarmare.
Lumina Paștelui ne îndeamnă să dărâmăm barierele care creează diviziune și sunt pline de consecințe politice și economice grave. Ne îndeamnă să avem grijă unii de alții, să ne sporim solidaritatea reciprocă și să lucrăm pentru dezvoltarea integrală a fiecărei persoane umane.
În acest timp, să nu omitem să ajutăm poporul din Myanmar, afectat de lungi ani de conflict armat, care, cu curaj și răbdare, se confruntă cu consecințele devastatorului cutremur de la Sagaing, care a provocat moartea a mii de oameni și mari suferințe pentru mulți supraviețuitori, inclusiv orfani și bătrâni. Ne rugăm pentru victime și pentru cei dragi lor și mulțumim din suflet tuturor voluntarilor generoși care desfășoară operațiunile de ajutorare. Anunțul de încetare a focului de către diverși actori din țară este un semn de speranță pentru întregul Myanmar.
Fac un apel către toți cei care se află în funcții de responsabilitate politică în lumea noastră să nu cedeze logicii fricii care nu duce decât la izolarea de ceilalți, ci mai degrabă să folosească resursele disponibile pentru a ajuta cei nevoiași, pentru a lupta împotriva foametei și pentru a încuraja inițiativele care promovează dezvoltarea. Acestea sunt „armele” păcii: arme care construiesc viitorul, în loc să semene semințele morții!
Fie ca principiul umanității să fie întotdeauna semnul distinctiv al acțiunilor noastre zilnice.
În fața cruzimii conflictelor care implică civili lipsiți de apărare și atacă școli, spitale și lucrători umanitari, nu ne putem permite să uităm că nu sunt ținte care sunt lovite, ci persoane, fiecare având un suflet și demnitate umană.
În acest an jubiliar, Paștele să fie și un prilej potrivit pentru eliberarea prizonierilor de război și a prizonierilor politici!
Dragi frați și surori,
În Taina Pascală a Domnului, moartea și viața s-au luptat într-o luptă uimitoare, dar Domnul trăiește acum pentru totdeauna (cf. Secvența Paștelui). El ne umple de certitudinea că și noi suntem chemați să ne împărtășim în viața care nu are sfârșit, când ciocnirea armelor și bubuitul morții nu se vor mai auzi. Să ne încredințăm Lui, căci numai El poate face toate lucrurile noi (cf. Apoc. 21:5)!
