Deși cifrele par să indice o ușoară scădere a cazurilor de abuz asupra copiilor în județul Neamț în primul trimestru din 2025, realitatea din teren rămâne gravă. 146 de copii au fost implicați în situații de maltratare – un număr care ar trebui să alarmeze, nu să liniștească.
Comparativ cu aceeași perioadă din 2024, când au fost înregistrate 172 de cazuri, diferența este prea mică pentru a vorbi despre un progres real. Fiecare caz ascunde o poveste dureroasă, iar fiecare copil afectat e o urgență ignorată prea des de societate.
Mai puține cazuri… sau mai puține semnalări?
Scăderea poate reflecta o realitate înșelătoare: nu că abuzurile sunt mai rare, ci că unele nu mai ajung să fie raportate. Cifrele, prezentate de DGASPC Neamț, arată următoarea distribuție:
| Tipul de abuz | 2025 | 2024 |
| Abuz fizic | 10 | 14 |
| Neglijare | 44 | 57 |
| Abuz sexual | 17 | 19 |
| Abuz emoțional | 58 | 49 |
| Copii dispăruți | 0 | 10 |
| Comportament delincvent | 8 | 13 |
| Exploatare prin muncă | 6 | 4 |
| Abuz instituțional | 1 | 2 |
| Repatriere | 1 | 4 |
| Trafic de minori | 1 | 0 |
Dacă unele forme de abuz au scăzut, altele – cum e abuzul emoțional sau exploatarea prin muncă – sunt în creștere. Niciun caz de abuz nu e acceptabil, iar faptul că încă se înregistrează astfel de situații arată că intervențiile preventive sunt încă insuficiente.
Măsuri de protecție – mai puține intervenții, mai puțin sprijin
DGASPC Neamț a dispus în primele trei luni din 2025 doar 20 de măsuri de protecție specială, comparativ cu 29 în 2024. Printre acestea:
- 11 plasamente de urgență la asistenți maternali (față de 18 anul trecut)
- 9 plasamente în centre specializate (față de 10)
- 0 supravegheri în familie
- 0 cupluri mamă-copil admise în Centrul Maternal Roman (față de 2 anul trecut)
Mai puține intervenții pot însemna mai puțină protecție reală. Lipsa unor măsuri prompte și eficiente lasă copiii în continuare expuși abuzului în medii nesigure.
Dincolo de cifre, rămâne suferința
DGASPC subliniază că „orice formă de abuz este o încălcare gravă a drepturilor copilului” și susține că oferă sprijin și consiliere comunităților. Însă realitatea arată că mecanismele de intervenție sunt încă departe de a fi suficiente.
Fără o rețea solidă de prevenție, educație și intervenție timpurie, statisticile vor continua să fie doar cifre reci într-un raport, în timp ce viețile unor copii se frâng în tăcere.
